2003 — 2013

dtailed is now VERDE
Visit verde.io for my latest digital design and development work.

If you're after my photography, visit my portfolio or check out my photobook.
You can also find me on Twitter and Instagram.

Tudor Prisăcariu

Tara nimanui

tara nimanui

tara nimanui

tara nimanui

tara nimanui

tara nimanui

tara nimanui

tara nimanui

tara nimanui

tara nimanui

tara nimanui

tara nimanui

Un prieten care a vazut pozele inainte sa apuc sa scriu ceva despre ele mi-a spus ca nu prea seamana cu “no man’s land”. L-am contrazis. Duminica am luat trenul pana la Ploiesti si apoi am pornit la pas inapoi spre Bucuresti. N-am facut tot drumul de intoarcere pe jos, dar pe parcursul a 20-25 km am descoperit multa tristete, destine tragice, moarte. Mi-au iesit in cale, in ordine, o bufnita cu o aripa rupta care era incet dar sigur avea sa fie mancata de vie de muste, o batrane care culegea flori de pa camp ca sa le vanda si care era tare trista pentru ca ii murise baiatul, o femeie care ne-a rugat ii fotografiem casa care mai are putin si ii cade pe ea si sa o dam la ziar, 4 pui de pisica cu ochii lipiti aruncati la marginea unui lan de grau. Atatea suflete amarate care nu se pot ajuta singure si pe care nimeni nu le ajuta. E ironic (daca sa poate vorbi de ironie) ca in multe din localitatile prin care am trecut fluturau (inca) steguletele uniunii europene si se puteau zari si celebrele pancarte cu “Aici sunt banii dumneavoastra. Proiect realizat cu sprijinul…”. E trist ca oamenii nu ii mai ajuta pe cei care au nevoie mai mult de ajutorul lor. E prea mult egoism peste tot. Totul se priveste acum la nivel de statistici si procente intre care destinele individuale se pierd. Am numit aceste locuri tara nimanui pentru ca seamana foarte mult cu niste pamanturi abandonate dupa o mare catastrofa, unde cei care au indraznit totusi sa ramana se descurca fiecare pe cont-propriu.

Published by Tudor Prisăcariu on
Categories: Places
Share: Facebook Twitter

Comments

tudor #

9 Oct 2007 • 14:04

oana imi place ca esti sincera insa nu stiu daca esti sincera cu tine. turistii de care vorbesti tu au si ochi si urechi si mai nou posibilitatea de a se interesa despre romania din foarte multe surse. tu mergi pe ideea de a le arata poienite frumoase si imagini de ansamblu, sugestive – crezi ca sunt fraieri? si chiar daca sunt crezi ca e bine sa vina in tara si sa dea de gunoaie etc.? ideea de romania – o tara a gunoaielor – provine din contrastul neasteptat dintre felul in care ne afisam si realitatile din jurul nostru. asa ca hai sa fim sinceri. ce zici?

oana #

21 Sep 2007 • 09:18

Voi, cei care a-ti realizat acest site sunteti romani? Sau ce natie? Probabil nu a-ti avut posibilitatea sa vedeti Romania. Da suntem intr-adevar blocati de munti de gunoaie, dar in loc sa facem ceva pentru asta le impartasim tuturor? Cum sa se dezvolte turismul romanesc atata vreme cat potentialii turisti vad asemenea imagini? Mai incercati odata turul orasului Piatra Neamt de exemplu… chiar nu s-au gasit decat maidanezii si gunoaiele din pasajul subteran? Daca tot a-ti fost la Copsa Mica – probabil e ceva foarte sugestiv pentru frumusetea tarii noastre din punctul vostru de vedere, nu credeti ca erau mai sugestive cateva imagini de ansamblu ale zonei decat cateva ruine? Avem atatea frumuseti de impartasit turistilor stratini, iar noi ne straduim sa le aratam ce avem mai injositor… De asta s-a intors oamenii cu curul in sus, pentru ca nu facem nimic, ne plangem, doar si fotografiem cosuri de gunoi si campuri pustii.

Oana #

16 Apr 2007 • 19:11

e foarte trist ca nu mai putem vedea cat de frumoasa e aceasta tara. nu mai vedem pentru ca incet incet, se ridica un zid intre ochii nostri si natura. un zid de gunoaie, de mizerie, de beton, de tacere. ne supunem unui destin tragic, pentru ca fiecare din noi, credem ca nu e de ajuns ca “eu” sa fac ceva pentru a opri asta. in felul acesta a ajuns arhitectura urbana mai inalta decat Carpatii si mai stralucitoare decat soarele. iar despre oameni…ce sa mai spun decat ca sistemul de valori s-a intors cu curu’n sus, si cu fiecare om pe care il cunosc (mai bine), tind sa iubesc din ce in ce mai mult animalele. :(

lascivuteluric #

27 Sep 2006 • 23:27

tara in care niciodata nimic nu se intampla.

florin_kxf #

31 Jan 2006 • 16:17

mmmm aci ….ce sa zic………nu mai stiu ce altceva am putea face in afara de poze…….de fapt………